Satul nu e buncăr (chiar dacă ai solar)
Magazine goale, foamete în orașe, o criză teribilă, război și scăparea prin viața la țară – scenarii prin online. Doar că viața la țară nu e un plan de fugă, nici un buncăr verde.
Dragul de viața la țară sper totuși că nu se ascunde în frică și crizele sunt mai mult sau mai puțin imaginare. A veni la țară nu înseamnă să fugi de undeva, să te izolezi sau să te pregătești pentru colapsuri.
Viața rurală e o alegere conștientă pentru mai mult confort și calitate a vieții: aerul mai curat, spațiul larg, natura, liniștea… toate acestea fac ca traiul să devină o experiență mai plăcută și mai echilibrată, mai ales pentru copii. Și mai reală!
Și viața la țară nu mai e doar despre săpat, ci și despre a crea, a explora și a învăța, despre a avea timp pentru familie, pentru hobby-uri și pentru sine. O grădină cu câteva găini și doi porci nu sunt arme împotriva catastrofelor, ci pentru majoritatea oamenilor sunt surse parțiale de hrană curată, de satisfacție și de autonomie mică.
Orașele nu sunt capcane și banii nu dispar peste noapte, iar alegerea de a trăi la țară ar trebui să vină din dorința de a avea o viață mai echilibrată, mai sănătoasă și mai bogată în experiențe reale. În secolul acesta, viața rurală nu e o strategie de supraviețuire, ci o strategie de bine, de armonie și de bucurie. Unii fac și grădinărit, ceea ce e minunat, și agroturism, și muncă online. Alții fac IT și grădină de plăcere. Alții fac nateva la oraș și se bucură să revină dupămasa acasă, la țară.
Dar dacă e să vină o criză enormă sau război sau te miri ce, că da, orice se poate întâmpla SF sau horror, păi vor călca orășenii satele mai rău ca rușii, cel puțin neamurile și prietenii, sau, în cel mai bun caz, pur și simplu se vor apuca și profesorii de vioră să sape la cartofi și asta e. În 46 mâncau oamenii cauciuc și scoarță de copac, ca să nu zic ce mai mâncau… Dacă la oraș nu vei avea ce mânca, nici la sat nu vei fi mult mai norocos. Câștigi doar un avans câteva zile, iar pentru asta chiar nu merită efortul. Dezvoltarea și viața bună nu din sapă au venit, ci din educație, iar astăzi tot din acest motiv se trăiește mult mai bine la țară, în occidentul în care ne aflăm și noi.
Sper din tot sufletul să nu renunțați la educație, la cultură, la specialiști, la dezvoltarea personală.
Nu fiți speriați, viața e așa cu bune și rele. Nu e ușoară nicăieri și nu trăim în rai, nici la sat – nici la oraș, și le-om duce toate, de-o fi pace, de-i război.
Veniți la țară de drag, că merită și e mai fain! Promit pe cuvânt 🙂
