O lume nouă în vechea lume

Știți, unii cred că muntându-mă la munte m-am rupt de lume. Dar, în realitate, legăturile puține și fragile de la oraș, aici s-au tranformat în prietenii multe și puternice, aproape ca într-o mare familie. De când stau la țară am întâlnit și am găzduit o grămadă de oameni și e extraordinar să am atâția prieteni. Sunt sute. O să ziceți că ăia nu-s prieteni, dar ce discuții adânci am avut cu unii dintre ei, credeți-mă că unii nu le au niciodată cu nimeni. Prin ei mă simt legat de atâtea locuri în care n-am fost nici măcar cu gândul până nu de multă vreme.
Uneori poți ascultă o melodie care să te inspire sau vântul și frunzele, și să realizezi că ești cumva peste harta lumii și-o privești de sus, apoi pui degetul pe ea la întâmplare și într-o secundă ești acolo, d,apăi să te legi de atâția oameni, atât de diverși. Vă vine să credeți sau nu, sau ați zice că am luat-o razna (și asta e posibil), dar de când traiesc într-o căsuță din lemn de la capătul lumii, am avut în ea Brazilia, Hong Kong-ul, Canada, Franța, Jamaica, Marea Britanie, Germania, Belgia, Italia, Olanda, Danemarca, China, Australia, SUA, Cehia, Rusia, … și mai toată România. Pentru că n-am chei la uși…Am avut în casă imaginea acestor locuri, și nu din poze, ci din povești. Am mâncat cum se mănâncă acolo, am trăit, cumva, ceea ce trăiesc și ei, am cântat cântecele vieților lor și asta m-a schimbat. M-am lăsat dus în lumea lor, aducându-i sau lăsându-i pe ei să vină în lumea mea. Uneori a fost obositor din cauza fenomenului de gară de nord, dar a meritat. Partea și mai faină e că s-au împrietenit și între ei. Mi se spune Facilitatorul.
Imi vin străini în casă, pentru că ușile sunt deschise, și apoi din străini pleacă prieteni.
Intru în curte, și mă trezesc ba în Jamaica, ba în Italia. Ies din curte și intru într-o altă lume, la fel de minunată și pură, a satului.
Câți nu-s rupți de lume în oraș? Aceleași figuri în fiecare zi, aceleași povești, același televizor, același job, aceiași colegi, aceleași probleme și frici. Merg pe stradă printre mii de oameni, dar sunt singuri.
La țară, la țara mea, e mai în fiecare zi altă lume din o mie de motive.
Așadar nu ține de loc, ci ține de ușă, a casei, a sufletului, dacă-i încuiată sau dacă-i larg deschisă… fie și-n mijlocul pădurii, fie și-n centrul Londrei.
Dacă te simți rupt de lumea asta plină de lacăte și zăvoare, oriunde-ai fi, deschide ușa și scoate nasul. Sigur te va pișca cineva de el!