contact@mutatlatara.ro

Andy Hertz

Andy Hertz

 

Povestea mea este una dintre multe alte povești frumoase despre mutarea la țară. Experiența de „neorural” trăită în ultimii ani am scris-o pe larg în cartea Mutat la țară – Viața fără ceas – din Londra în Apuseni și ar nepotrivit, ba chiar imposibil, să o reduc aici la câteva rânduri.

Pe scurt însă, tot la povestea mea, am pornit cu ajutorul și dăruirea unor prieteni dragi grupul Mutat la țară – Viața fără ceas și acest website, având convigerea că am o datorie morală să arăt lumii ceea ce există dincolo de o perdea de fum lăsată peste orașe: o lume verde, vie și plină de oameni minunați. Înainte de a cunoaște eu însumi pe alții care s-au mutat la țară, credeam că cel mai aproape de natură se poate veni în așa numitele concedii, eventual la o casă de vacanță. Fals! După ce i-am văzut pe ei, fără cearcăne, fără stres, și pe copiii lor jucându-se desculți prin iarba moale sau alergând fascinați prin ploaie, mi-am dat seama că posibilitatea viețuirii la țară este chiar soluția pentru descongestionarea orașelor, pentru a trăi în armonie cu natura și cu noi înșine, pentru a construi și oferi mai mult lumii, trezindu-ne bucuroși, fără ceas, fără calendar, în fiecare dimineață. Acum, noi cei mutați la țară, arătăm asta celor care nu s-au gândit vreodată că ar putea trăi astfel, renunțând la orașe, la corporații, la nebunia din trafic, pentru o viață liniștită și tihnită. Se poate!

M-am mutat în Apuseni în toamna lui 2016. Deja de ani de zile mă trezesc în fiecare dimineață fără ceas. De atunci și până acum, singurul regret ar putea fi acela că n-am făcut asta mai repede, pentru că n-am avut habar de această opțiune. Munca pentru casă, grădină și calculator mi-a adus multe bucurii. Uneori privesc mândru, zile în șir, la câte un lucru făcut aici cu mult drag. Îmi place să muncesc, să construiesc, să ajut și să rezolv probleme. În drumul pe care am ales să merg am cunoscut deja o grămadă de oameni care au adoptat acest stil de viață la țară, dintre care artiști, meșteri, IT-ști, navetiști de oraș sau străinătate, fermieri, ș.a.m.d., iar între ei nu există doi care să fi făcut la fel. Adică, fiecare a făcut asta într-un alt mod, din acest motiv nu există o rețetă pentru mutarea la țară. Însă, cert e că se poate și că mulți au pornit, iar alții, și mai mulți, vor porni pe acest drum. Aici, la țară, nu numai că nu m-am rupt de lume, dar pe lângă mine au venit o grămadă de noi prieteni, chiar noi vecini, și m-am trezit cu conexiuni care mi-au deschis în față o nouă lume despre care nici n-aș fi gândit vreodată dacă n-aș fi cunoscut, întâmplător sau neîntâmplător, posibilitatea mutării la țară. Nu mai sunt singur și nu mai suntem singuri, ci suntem o mare familie.

Peste toate acestea, în iunie 2019 s-a născut Serena, fetița mea, care respiră aer de munte, doarme pe târnaț și bea lăptic venit din legume proaspete de grădină și din apă de izvor. Câteodată, când e timpul potrivit, o plimb prin curte și îi arăt munții de peste vale, ori livada din care nu peste mult timp va mânca mere, pere, nuci, prune, piersici, alune și cireșe. Chiar dacă ea doarme în brațele mele, îi șoptesc că pământul acesta e cuibul nostru sfânt și cea mai de preț moștenire materială pe care o poate primi, fără ierbicide și fără gropi cu gunoaie, un loc iubit, iar dacă nu vom reuși să oprim măcelul venit prin poluare, aceasta va fi unul dintre cele mai curate locuri de pe Pământ în care-și va putea hrăni trupul și sufletul, și copiii, loc care mă hrănește acum pe mine și pe mama ei, și de multe ori pe prietenii noștri. O voi învăța să-l păstreze ca pe o oază de viață, iar de va porni prin lumea largă (că bine ar fi s-o vadă, să-ncerce, să învețe și apoi să aleagă ea), să știe mereu că se va putea întoarce, pentru o vreme sau pentru totdeauna, la izvorul ei curat!

Uneori merg sus în livadă, de unde nu pot zări casele din jur, ci doar pe cele de pe celălalt versant al muntelui, în rest doar verde, …verdele acela plin, de pădure, și cerul. Acolo, pe băncuță, fie că închid ochii, fie că privesc în gol, fie albastrul cerului sau norii care aproape că vin până la mine ca să mă învelească cu puful lor, știu că aș putea să mă aflu chiar pe un vapor spre insula Sf. Iosif, fie în Roma, fie în Londra într-un club sau la o bere pe una dintre băncuțele barului de pe Mary Boast Walk colț cu Camberwell Grove, dar aici îmi e cel mai bine. Apoi cobor înapoi în curte, unde prietenii veniți pentru o zi sau două gătesc, povestesc sau se relaxează la soare și mă pun la locul meu, între ei, fericit.

Viitorul arată așa: comunitate, ajutor, grijă față de natură, prieteni, copii, simplitate, sate vii, voie bună, viață, pace, sănătate și dragoste. Dulce Românie, asta construim aici împreună și asta ți-o doresc! Odată cu noi, te aducem înapoi la tine, unde ești tu cea mai frumoasă, acasă, la țară!

Scroll Up