Ovidiu-Dan Paius

Ovidiu-Dan Paius

M-am născut unde mi-am dorit: la țară. Nu mi-aș fi dorit niciodată să mă fi născut altundeva. Am auzit că există găini și la oraș , care trăiesc înghesuite, de multe ori în cuști mici în spatele unor blocuri, sau, Doamne ferește, mai rău, în ferme de pui.

Să nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva celor care trăiesc la oraș… dar parcă viață de la țară este mai frumoasă… Cum zicea marele nostru poet Tudor Vladimirescu, ” Locuința mea de vara, e la țară” Atât doar că la mine vara mi-e în suflet și durează tot anul .

M-am născut la poalele munților Făgăraș, în primăvară anului 2018, sau douăzeci optișpe, cum se mai spune. Din păcate, din neatenție mi-am sucit un piciorus. Oamenii în vârstă la care eram, neputând să mă îngrijească, m-au dus la nepoțica lor, care trăia tot la țară dar în altă localitate. Abia aici pot să zic că m-am născut a două oară. Am fost îngrijită, hrănită, iubita, până am devenit ce sunt azi.

Viață la țară îți oferă oportunități pe care la oraș le întâlnești mai greu. Aici mi-am făcut prieteni toate animăluțele din curte, care au dat dovadă de înțelegere și chiar dacă i-am mai necăjit din când în când au știut cu blândețe să mă certe…și să mă ierte.

Ca puișor am avut o copilărie fericită, m-am vindecat, mi-am revenit . Am crescut și mărturisesc că am avut o scurtă perioada când am avut comportament de pițipoancă, dar această a fost doar o scurtă escală în țintă mea finală de a deveni o diva de recunoaștere internațională.

Cum calculatorul era orientat către geam, am aflat că existați și voi. Tatăl fetei care m-a vindecat scria destul de des pe grupul acesta și mărturisesc că dacă la început priveam ” cu aere de orasanca” postările, încet încet au început să îmi placă. Mai ales pentru că începuse să fie vorba și despre mine. Tatăl scria povestioare despre mine. Am simțit că începeți să mă placeți și voi, la fel cum mă plăceau prietenii din curtea mea. Iar dragostea a fost reciprocă.

Într-o zi cineva de pe grup a sugerat că tatăl să scoată o carte pentru copii, în care personajul principal să fiu eu. Dacă la început proiectul a pornit mai greu din cauza că tatăl nu mai scrisese cărți pentru copii, a continuat și nu a renunțat datorită vouă , care l-ați încurajat și i-ați dat idei. Cărticică a apărut, a fost foarte bine primită și a ajuns în toate colțurile lumii. Așa mi s-a împlinit și mie visul , că o simplă găinușă din Tocile să ajungă cunoscută în toată lumea. Zic în toată lumea pt că aventurile mele au ajuns în multe țări din Europa, în America, Australia și chiar în Zeelanda 9 ! Asta mi-a dat de gândit: … acest grup este special… este o familie răspândită în toată lumea. O familie ai cărei membrii, cu toate că sunt atât de departe unii de alții, sunt atât de aproape sufletește, pentru că îi unește visul vieții la țară.
La sfârșit vreau să va spun că mă simt membră a acestui grup, membră a acestei familii care m-a adoptat și datorită căreia sunt acum cine sunt. Va doresc tuturorilor și tuturoarelor tot binele din lume, să aveți parte de dragostea de care am eu parte. A, și să faceți ouă zilnic !